Buletinul informativ tehnic

Factorul determinant pentru crearea automobilului a fost, oricât de ciudat ar părea, crearea sistemului de transmisie. Combinarea motoarelor cu combustie internă staționare cu structura trăsurilor trase de cai, existente deja în acea epocă, a avut nevoie doar de inventarea unui sistem capabil să transmită forța și mișcarea din punctul în care acestea își au originea până la roți. Totuși, această sarcină nu a fost ușoară, deoarece a permis dezvoltarea unui întreg sistem mecanic care, după ani de cercetări și evoluție este capabil să transmită, să întrerupă și să transforme forța pentru a o adapta la necesitățile de deplasre ale vehiculelor pe diferite tipuri de suprafețe terestre.
În prezent, felul în care este proiectat sistemul de transmisie este un factor cheie în ceea ce privește performanțele, consumul și calitatea dinamicii automobilelor, studierea și dezvoltarea acestuia fiind la fel de necesare precum cele ale motorului însuși. Degeaba dispune vehiculul de un motor excepțional dacă puterea acestuia nu este transmisă corect spre roți și nu este transformată în mișcare.
Scopul acestui articol este de a face cunoscută originea sistemului de transmisie, fenomenele fizice legate de transmiterea forței la vehicule, precum și diferitele elemente ce formează sistemul care îndeplinește această sarcină, insistându-se, mai ales, asupra sistemului de ambreiaj.

Vehiculele propulsate de motoare cu ardere internă necesită un echipament care să le poată pune în funcțiune motorul termic, să genereze curent electric și să stocheze o parte din acesta. Elementele care îndeplinesc aceste funcții alcătuiesc sistemele de pornire și încărcare și realizează un ciclu discontinuu de transformare a energiei electrice în energie mecanică și invers, care face posibil ciclul continuu de pornire, funcționare și oprire și întreruperea acestuia, atunci când este cazul.
Demarorul este cel care are rolul de a transforma energia electrică (furnizată de baterie) în energie mecanică, pentru a genera turația motorului cu ardere internă până când acesta pornește. În același timp, în prezent, pentru ca motorul cu ardere internă să continue să funcționeze, are nevoie de un generator de curent electric sau alternator. Alternatorul, contrar demarorului, transformă energia mecanică (generată de turația motorului cu ardere internă) în energie electrică. O parte din energia electrică furnizată de alternator se acumulează în baterie, iar energia rămasă alimentează consumatorii vehiculului, printre care chiar motorul. Energia electrică acumulată în baterie va fi folosită pentru repornirea motorului cu ardere internă sau pentru alimentarea unor circuite electrice, atunci când motorul termic este oprit.
Ca urmare a evoluției normativelor antipoluare către valori tot mai restrictive, sistemul de pornire și încărcare a evoluat semnificativ în ultimii ani, cu scopul de a contribui la o funcționare mai eficientă a vehiculului.
Unul dintre progresele cele mai evidente în aceea ce privește acest aspect este crearea sistemelor Start-Stop, care fac posibilă oprirea motorului cu ardere internă pe durata opririlor scurte ale vehiculului, atât de frecvente la deplasarea prin oraș, și repornirea automată a acestuia pentru reluarea deplasării. Sistemele de încărcare de ultimă generație folosesc, de asemenea, energia cinetică a vehiculului din timpul frânărilor pentru a produce energie electrică, evitând astfel generarea acesteia în timpul fazelor de accelerare și reducând, prin urmare, consumul de combustibil, fără a afecta randamentul motorului.
Recent, au fost dezvoltate și sistemele cu alternator reversibil, această componentă specifică fiind cheia pentru „captarea” într-o mai mare măsură a energiei în timpul decelerărilor și pentru pornirea motorul cu ardere internă în fazele de oprire automată, înlocuind, în aceste cazuri, chiar demarorul. La modelele mai sofisticate, alternatorul reversibil poate chiar să participe la accelerarea vehiculului, asistând motorul termic.